Eleva de liceu

Eu sunt genul migrator. Dacă mă întâlneşti pe stradă şi mă placi să nu speri nimic. Caut, caut, nu găsesc şi mă pierd în vise şi speranţe, pentru ca apoi să descopăr că nu mă mai potrivesc locului…şi iar caut.

Întâlnesc priviri străine, zâmbete de copil, îmbrăţişări de dragoste, săruturi…împărtăşesc gânduri…uit de mine, mă cufund în vise şi pornesc spre o nouă aventură.

Visez cu ochii larg deschişi, gândesc şi vorbesc cu toată inima şi mă arunc în braţele oricui mă gândeşte.

Pierd amintiri, iubire, speranţă şi mă sperii de propria-mi persoană.

Caut protecţie, grijă… şi arunc cu pietre în apă, ca apoi să le caut. Le găsesc şi le pun în cutie, le şterg şi le aranjez în ordine.

Boagiu Silvia,
clasa a X-a B

Spre nori

Norii îşi varsă  lacrimile funebre
pe genele blândei fete,
ce somnul de azi şi-l începe,
în casa fără pereţi şi ferestre.

Şiruri de sânge încep azi să curgă
din norii întristaţi înainte de vreme,
pe rochia neagră, pe faţa plăpândă,
a trecut un moment de tăcere.

Şi buciumul lor profund se aude,
chemând-o pe tânără spre cer.
O pereche de aripi începe a prinde
şi zboară spre nori, efemer.

Panaioti Andreea,
clasa a IX-a C

Simţire

Simt nevoia să mă simt,
să simt aerul cum trece
prin părul meu ud.

Simt nevoia să simt
glasul apei în şoaptă
tremurând.

Simt glasul sunându-ţi
într-un surd ecou.

Simt stelele cum pleacă,
simt vidul iar…din nou…

Îl simt atât de rece
pe pielea-mi obosită,
pe pleoapa mea greoaie,
aproape adormită.

Mai simt miros de flori,
de toamnă prea senină
şi simt mii de fiori
şi raze de lumină.

Panaioti Andreea,
clasa a IX-a C

Balada

Balada vântului ce sună-n cireşii înfloriţi,
îmi mângâie obrazul, cum fluturi adormiţi
îşi mângâie-n tristeţe, în ultima suflare,
un ultim dor de flori şi zboară în uitare.

Şi cad pene de îngeri,
din mulţi copaci de vise
şi cade visul meu
spre drumuri interzise…

Panaioti Andreea,
clasa a IX-a C

Simt că sunt pretutindeni…

Am amintiri… şi observ cu tandreţe locurile în care am copilărit. Apoi mă gândesc în viitor, în cele mai ciudate moduri.

Iubesc oamenii.

Am o sută unu vieţi. Locuiesc în cele mai stranii planete, dar mereu caut aceleaşi lucruri.

Boagiu Silvia,
clasa a X-a B.

Dar este el…

Pe el îl văd ca Făt-Frumos pe cal alb, dar ştiu că nu e aşa. Mă priveşte cu ochi mari şi mă îngână. Se joacă cu foi albe, le colorează, şi le priveşte cu mândrie. Are viaţa lui iar pe mine nu mă include în ea.

Stă, se joacă, şi are tendinţa să culeagă roadele altora. Mă priveşte şi iar mă îngână. Plantează idei noi, se plictiseşte şi pleacă. El se simte în largul său, ştie ce vrea pe viitor şi se regăseşte în oricine i se aseamănă.

Are putere, voinţă, dar nu-mi arată senisbilitate sau tristeţe şi nu se destăinuie. Nu vrea să facă diferenţa între noi şi mă tratează ca atare… Dar este el, şi se simte bine…Iar eu rămân aceeaşi şi îl simt aproape.

Boagiu Silvia,
clasa a X-a B