Tag Archives: Panaioti Andreea

Noi 14 2008

Spre nori

inserarea-mea

Norii îşi varsă  lacrimile funebre
pe genele blândei fete,
ce somnul de azi şi-l începe,
în casa fără pereţi şi ferestre.

Şiruri de sânge încep azi să curgă
din norii întristaţi înainte de vreme,
pe rochia neagră, pe faţa plăpândă,
a trecut un moment de tăcere.

Şi buciumul lor profund se aude,
chemând-o pe tânără spre cer.
O pereche de aripi începe a prinde
şi zboară spre nori, efemer.

Panaioti Andreea,
clasa a IX-a C

Noi 14 2008

Simţire

ma-simt-plina-de-toamna

Simt nevoia să mă simt,
să simt aerul cum trece
prin părul meu ud.

Simt nevoia să simt
glasul apei în şoaptă
tremurând.

Simt glasul sunându-ţi
într-un surd ecou.

Simt stelele cum pleacă,
simt vidul iar…din nou…

Îl simt atât de rece
pe pielea-mi obosită,
pe pleoapa mea greoaie,
aproape adormită.

Mai simt miros de flori,
de toamnă prea senină
şi simt mii de fiori
şi raze de lumină.

Panaioti Andreea,
clasa a IX-a C

Noi 14 2008

Balada

inimitabila-toamna

Balada vântului ce sună-n cireşii înfloriţi,
îmi mângâie obrazul, cum fluturi adormiţi
îşi mângâie-n tristeţe, în ultima suflare,
un ultim dor de flori şi zboară în uitare.

Şi cad pene de îngeri,
din mulţi copaci de vise
şi cade visul meu
spre drumuri interzise…

Panaioti Andreea,
clasa a IX-a C