La ce bun să fii viu, când totul în jurul tău moare?
La ce bun să fii lună, când nu te poţi vedea cu al tău soare?
La ce bun să fii îndrăgostit şi să oftezi?
La ce bun să fii iubit şi să nu observi?
În vocile noastre e tăcere
Iar în suflet e gălăgie.
Degeaba inima te cere.
Dacă nu a fost să fie.
În viaţa noastră sunt clipe grele,
momente de nebunie.
Vom trece peste ele
dar rana rămâne vie…
Ramona Păun,
clasa a X-a B
Visez alene amurgul des,
Ce gândul zboară-n şes,
Aştept ziua îngălbenită,
De soare mărginită.
Gândesc spre viitor,
Mai am un singur dor,
Aştept raze pline,
Durerea s-o aline…
Lacrima s-ascunde,
În suflet pătrunde,
Sângele suspină,
Visez la o lumină…
Ramona Păun,
clasa a X-a B
S-aşterne plapuma albastră…
Se sting lumini de la fereastră…
S-aprind scântei în cerul mut,
S-aude glasul vântului btut…
Şi stai alene pe un gând,
Te mai alini doar visând…
Te sfatuieşti cu cerul
Descoperind misterul.
Ai prins în mână-o stea,
Tu chicoteşti cu ea,
Luna zâmbeşte lin,
Noaptea…vine senin…
Ramona Păun,
clasa a X-a B
